
|
hio |




|
Sua 'Ccellenza GINA la Porchetta: Era già quasi Natali e vint' amici ndi truvammu, tuttu era programmatu, a Sant'Angilu 'nchianammu.
Fu 'n appuntamentu stranu ma 'u rinescitu fu bellu, fu propostu e sturiatu assaggiandu vin novellu.
E cusì, nta 'sta sirata, manu misimu a' furchetta, nui la festa 'a 'nticipammu, ndi “stutammu” 'na porchetta.
Ru porcu nenti (è risaputu), mai si perdi, tuttu vali: 'i patati, pi contornu, ndi purtaru cu caciali.
Chi 'nzirtatu abbinamentu: cori, ficutu e prumuni, ca porchetta sponziata pur da succu di limuni!
Poi, pi liggiar nu pocu, -c'è cu' a' linia teni d'occhiu- nc'era puru, pi cumpagna, 'na 'nzalata di finocchiu.
E non vi dicu 'u manicomiu, quandu pi nu stranu casu, fu chi 'a luci si stutau sul pi 'na sciusciata 'i nasu.
Nci 'osi 'n corpu da maestru, sì, fu propriu d'alta scola, e partiu, fu generali, un attaccu 'i risarola.
Di risati, a perdi sciatu, furu prestu 'i scianchi chini. Vitti, pi nu quartu d'ura, pur' ridìri i tavulini!
Quandu 'a calma infin turnau, pi 'n atr' annu, in allegria, già l'impegnu rinnovammu: si ritrova 'a cumpagnia. 'U Nonnu |

























Please wait while we load